La reuniunea internațională a Consiliului Internațional al Muzicii, l-am întâlnit pe Davide Grosso. El este managerul de proiect al Consiliului, o persoană foarte dedicată și un artist dedicat muncii sale, care a fost de acord cu amabilitate să ne împărtășească din experiența și sfaturile sale...
Î: Bună, Davide, suntem încântați să te avem aici și îți mulțumim că ai acceptat să ne acorzi acest interviu. Pentru început, te rugăm să te prezinți și să ne povestești puțin despre cariera și proiectele tale.
A: Foarte bine, deci. Numele meu este Davina Grosso. Lucrez pentru Consiliul Internațional al Muzicii în calitate de manager de proiect. Am o formare academică în muzică, în special în etnomuzicologie. Am lucrat pe teren înregistrând muzică etnică, în special în Asia de Sud-Est. De asemenea, sunt și artistă. Cânt muzică electronică, în principal pentru teatru, și am și un proiect solar în genul muzicii ambiante drone, cu multe sintetizatoare modulare. Așa că-mi petrec timpul liber între oscilatoare, cabluri, filtre, LFO-uri și lucruri de genul acesta.
A: Ei bine, când ai început acest proiect, acest tip de muncă?
A: Această lucrare a apărut, de fapt, întâmplător, pentru că la finalul călătoriei mele academice, deoarece lucrez cu o diplomă în muzicologie naturală, nu a fost ușor, așa cum vă puteți imagina, să găsesc un loc de muncă, dar am fost și interesată de acest gen de muzică electronică. Într-un fel, cred că am combinat unele abilități academice, așa că am avut sensibilitate față de muzică și culturile muzicale, dar știam și să lucrez cu un computer, știți, lucruri de bază, dar vă pot spune chiar cu interes că ceea ce primim în fiecare an la Consiliul Internațional al Muzicii nu este ceva de care să te bucuri în mod inevitabil. Deci, iei ca atare faptul că tinerii sunt foarte deștepți în utilizarea unui computer sau a rețelelor sociale, ceea ce este adevărat într-un fel, dar, pe de altă parte, folosirea acestor instrumente în mod profesional nu este ceva ce înveți, deci, în principiu, am găsit un stagiu la Consiliul Internațional al Muzicii și am ajuns să gestionăm în principal site-urile web, designul grafic chiar și acum, chiar dacă sunt sau am fost mai mult decât acum un etnomusicolog, dar cred că acesta este motivul pentru care am obținut locul de muncă, pentru că aveam această experiență, dar, în același timp, construirea buletinului informativ nu era, știți, ceva complet departe de ceea ce aș putea face. Deci, am început de acolo și apoi am învățat mult despre managementul proiectelor, îmi place foarte mult să fiu manager de proiect. M-am specializat în managementul proiectelor, în special în granturile europene, cum ar fi Europa Creativă. M-am simțit foarte fericită să fac asta, de fapt, să trec de la o idee la redactarea unei propuneri de proiect, la obținerea banilor, la aducerea partenerilor împreună. Și apoi, în cele din urmă, să vezi proiectul implementat. Când vezi și atingi rezultatele concrete ale ceea ce poți face cu munca ta pentru a ajuta muzicienii și ecosistemul muzical să înflorească. Așa că îmi place asta și tot fac asta de zece ani.
Î: Am auzit despre proiectele dumneavoastră și credem că sunt minunate. Deci, vreau să întreb care sunt provocările pe care se concentrează Rostrum+? Și care este unicitatea Rostrum+ în comparație cu alte proiecte?
A: Bine. Așadar, pentru a vă oferi un context, Rostrum+ se desprinde dintr-un proiect anterioar, încă în curs de desfășurare, care este unul dintre proiectele de marcă ale Consiliului Internațional al Muzicii. Acest proiect este cunoscut sub numele de Tribuna Internațională a Compozitorilor și a luat naștere în anii '50, când s-au unit pentru a promova și a găsi modalități de a sprijini muzica clasică contemporană. Acest proiect are o istorie îndelungată legată de radioul european și de noile tehnologii disponibile la acea vreme, în special în cadrul companiilor naționale de radiodifuziune. De atunci, acest proiect a devenit o platformă importantă pentru companiile de radiodifuziune din întreaga lume, care se adună în fiecare an pentru a asculta producțiile recente din domeniul muzicii clasice contemporane. Ascultă împreună, ceea ce este o experiență destul de unică. O săptămână stăm și ascultăm muzică înregistrată, urmată de momente de discuții și dezbateri legate de radiouri și muzica contemporană. La final, delegații din aproximativ 30 de țări selectează doi compozitori, unul în categoria generală și unul în categoria tinerilor compozitori sub 30 de ani, și recomandă aproximativ 10 lucrări pentru difuzare. Ceea ce este special și unic este că toate radiourile participante se angajează să difuzeze cel puțin o dată toate lucrările selectate și recomandate, oferind astfel o platformă globală pentru promovarea muzicii contemporane. Într-adevăr, acest lucru poate face diferența în cariera unui compozitor. În plus, pentru a extinde această inițiativă, am decis să folosim finanțarea din cadrul programului european Europa Creativă. Astfel, am putut atașa la tribună o serie de inițiative pentru a sprijini divers moduri de dezvoltare a muzicii contemporane. Unul dintre primele obiective a fost dezvoltarea publicului tânăr, având în vedere că acesta este un segment important, dar dificil de atrage. Astfel, am inițiat proiecte care vizează modernizarea repertoriului sălilor de concerte și atragerea tinerilor spre acest gen de muzică. De asemenea, am lucrat la crearea unor oportunități pentru tinerii compozitori de a fi mai bine conectați cu profesioniștii din industrie și cu publicul, astfel încât să-și poată prezenta munca și să-și poată construi o carieră solidă. Este important să recunoaștem că, în lumea artei, nu este suficient doar să creezi, ci și să știi cum să-ți promovezi munca și să-ți gestionezi cariera. Astfel, proiectele noastre au încercat să acopere aceste aspecte esențiale, oferind tinerilor compozitori resurse și sprijin în afara sferelor tradiționale de învățare muzicală.
Q: Bine, felicitări pentru acest proiect, ați anticipat a doua și a treia mea întrebare și ați vorbit despre Radiodifuzorii Publici și provocările muzicii contemporane astăzi, precum și rolul său în dezvoltarea publicului în domeniul muzical.
Așadar, cunoașteți vreo practici bune sau exemple de colaborare eficientă între artiști și radiodifuzorii publici în ceea ce privește strategiile de dezvoltare a publicului?
A: Deci, un exemplu pe care ți-l pot da vine din proiectul Restaurant Plus, și este foarte specific legat de dezvoltarea publicului. Nu este ceva complet nou, dar este despre aducerea muzicii în afara sălii de concert, deoarece sala de concert reprezintă pentru oamenii obișnuiți de pe stradă, oameni care nu au pregătire muzicală sau nu știu cu adevărat despre muzica clasică, un lucru pe care nu îl consideră chiar pentru ei. Deci, ce am făcut, am colaborat cu un bucătar, un bucătar italian foarte cunoscut care participă la emisiuni TV precum Master Chef, la care toată lumea este nebună după, știi, în toate felurile de televiziune și online, în toate țările europene care au astfel de emisiuni, uneori 24 de ore pe zi. Un bucătar VIP celebru, care experimentează nebunii cu mâncare. Și am realizat de fapt că aceste experimente nebune sunt mai mult sau mai puțin la fel ca cele pe care le poți face ca și compozitor contemporan. Totuși, mâncarea este ceva mai apropiat de oameni decât muzica contemporană. Deci, am colaborat cu acest bucătar, numele său este Adam’s Lamb, este italian de origine austriacă. Și l-am rugat să creeze un ciocolată folosind câteva tehnici speciale, iar una dintre tehnicile pe care le folosea era drapajul, care este același pe care îl folosea Jackson Pollock pentru pictura sa celebră, pe care îl poți găsi și în unele piese muzicale contemporane. Și am organizat un eveniment într-un loc foarte central dintr-un oraș italian, unde i-am invitat pe oameni cu scuza de a le oferi sau prezenta această ciocolată făcută de acest bucătar foarte cunoscut, compozitor. Dar ideea era că discutam despre asta prin prisma muzicii contemporane, deci de fapt, oamenii au venit aici pentru a primi ciocolata gratuită, dar au primit o prezentare foarte scurtă, de vreo jumătate de oră, despre cum a fost făcută această ciocolată, dar vorbind despre muzică și încercând să îi inspire pe oameni să meargă acasă și să vadă despre ce este vorba în muzica contemporană. Nu am date despre câți dintre ei, desigur, i-au urmărit. Dar cred că pentru noi a fost un proiect foarte interesant. Și există o mulțime de proiecte care merg în această direcție. De exemplu, interpretarea muzicii contemporane în locuri care nu sunt făcute pentru muzica contemporană, precum cluburi de muzică live, localuri, grădini publice și parcuri. Acum, aceste locuri pentru că această muzică a fost închisă, de asemenea, de către compozitori însuși, în sala de concert. Și pentru a dezvolta un public, trebuie să aducem această muzică în afara Conservatorului, trebuie să mergem la oameni, la public, pentru că acest public nu va căuta proactiv pe Spotify și să pună muzică contemporană în bara de căutare. Deci trebuie să mergi și să îi cauți, mai ales la o vârstă fragedă. Pentru că, după cum știm cu toții, cu cât ești mai tânăr, cu atât ești mai deschis la sunete noi și cu atât mintea ta nu este mai închisă cultural, aș spune, într-un anumit gen sau nu cunoști o anumită estetică.
Î: Bine, vorbiți despre MasterChef, o emisiune bazată pe selecție. Următoarea mea întrebare este: cum selectați repertoriul în calitate de manager de proiect? Compozitorul? Ne puteți da trei elemente sunt metters în selecție?
A: În primul rând, Rostrum-ul este o adunare pentru radiouri. Deci noi nu alegem compozitorii, ci doar invităm radiourile. Dar știu foarte bine că în cadrul radioului există mai multe moduri de a alege lucrările de prezentat. Și acestea pot fi foarte diferite una de cealaltă, pentru că, din nou, în regulile pe care le stabilim pentru a participa la Rostrum, nu există nimic despre criteriile de selecție. Și acesta este într-adevăr un proces intern al radioului. Este puțin ca o revizuire. De fapt, mulți oameni știu Rostrum-ul ca pe Eurovision-ul muzicii contemporane. Deci, în unele cazuri, radioul este un concurs național, care ca premiu îți oferă selecția la Rostrum-ul internațional al compozitorilor, astfel încât radioul se asociază de cele mai multe ori cu un festival, de exemplu, ei fac un apel pentru lucrări noi. Stabilesc termenele, stabilesc cadrul cum doresc, dar apoi câștigătorul este prezentat automat de către acel radio la Rostrum-ul internațional al compozitorilor. În alte cazuri, radioul are o colaborare foarte puternică, și cred că acest lucru este foarte important cu sindicatul compozitorilor. Sau, pentru a spune mai bine, este de fapt sindicatul compozitorilor care împinge radioul național să participe la Rostrum. Deci, în țările în care un sindicat al compozitorilor este puternic, asta înseamnă și atunci când componenta în care sindicatul compozitorilor este interesat să-și promoveze propriii compozitori, există o sorta de colaborare între sindicatul compozitorilor care selectează de fapt compozitorii intern și apoi prezintă aceasta la radio, pentru că, încă o dată, doar radio-ul poate participa la Rostrum, nu și compozitorii înșiși. Deci, acestea sunt două exemple despre cum, adică, cum sunt selectați compozitorii și cum ajung la Rostrum, și dacă pot da o sugestie compozitorilor, este de fapt sugestia mea, sugestia mea ar fi aceasta este o sugestie cu adevărat, pentru orice persoană care vrea să lucreze în domeniul muzicii, este cu adevărat să faci o rețea, acest lucru este cu adevărat crucial, este cu adevărat să mergi la concerte, să mergi la conferințe, să te alături sindicatului compozitorilor sau oricărui altceva care nu există. Dacă acel sindicat nu există în țara ta, verifică organizația, există o mulțime de organizații internaționale sau europene care au făcut acest lucru la nivel european, verifică cum este făcut în alte țări și încearcă să înființezi același lucru în țara ta. Deci, să faci calea pentru ca muzica ta să depășească frontiera națională.
Î: Deci considerați că este o provocare să atrageți noi audiențe către muzica clasică sau contemporană?
A: Da, și nu. Și am explicat, știi, din cauza a ceea ce am spus anterior, pentru că știm că muzica contemporană este, este văzută ca ceva prea relativist sau prea dificil sau prea tehnic pentru care dacă nu ai codul, deci dacă ai, dacă nu ai o pregătire de muzică clasică, nu o vei înțelege. Dar asta a fost mereu așa, de la începutul muzicii contemporane sau a muzicii clasice ca atare. Pe de altă parte, nu ar trebui să uităm că, de exemplu, muzica clasică la început a fost un lucru foarte popular. Desigur, era pentru elită, dar era și foarte popular. Citesc și aud o mulțime de profesioniști, în special și tineri compozitori, tineri compozitori foarte antreprenori în zilele noastre, încep să lucreze cu noi festivaluri de muzică, noi concerte și spun că au toate sezoanele epuizate și tot sezonul este vândut de tineri. Deci, desigur, nu putem generaliza. Depinde cu adevărat de contextul socio-economic național, cultural. Sunt țări care au făcut mai multe lucruri în trecut. Deci acum suntem puțin mai avansați. Dar asta nu înseamnă că țara care nu a mai făcut lucruri înainte, a întârziat prea mult acum, de asemenea, pentru că înseamnă că de fapt poți experimenta o mulțime de lucruri. Deci știu că nu există un răspuns specific ca da sau nu, cred că există mult interes. Și, dar cred că această muzică trebuie să fie mediată de cineva. Și, de exemplu, unul dintre celelalte lucruri pe care le-am făcut la tribună plus a fost să-i invităm pe studenți să prezinte efectiv în public, propria lor muzică, printr-un discurs, noi pentru că de cele mai multe ori de fapt compozitori, tineri compozitori, încă o dată. , au nevoie doar de pregătire în vorbirea în public, de exemplu, pentru că nu pot explica sau dacă explică, explică lucruri atât de departe de realitatea oamenilor, încât oamenii, încă o dată, le-au găsit prea multe. . Și asta creează această fractură între această muzică și public. Și încă o dată, asta e bine. Dacă îmi spui că ești un mare artist, te gândești doar la muzică și vorbești doar în termeni filozofici, sunt bine cu asta. Dar este important ca tu, ca muzician aspirant, compozitor, să știi unde este provocarea. Deci, în cazul în care poți face ceva pentru a fi mai aproape și, să știi, să ajungi la cât mai mulți oameni cu muzica ta.
Î: Deci, cum vedeți dezvoltarea acestui public în muzica clasică, muzica modernă, muzica contemporană și de ce nu în proiectul recent pe termen lung și mediu? Cum credeți că va funcționa asta în viitor?
R: Cred că toți ar trebui, în special, organizații precum Consiliul Internațional de Muzică, adică toți actorii ecosistemului pe care ar trebui să-și mențină activitatea. Un lucru pe care vă pot spune este că ceea ce avem ca feedback de la știrile roșii, este că spațiul Acum pe care programele de muzică contemporană modernă, experimentală îl au în radio se micșorează în fiecare zi, în fiecare țară, chiar și în țară. care au mare tradiție în muzica clasică, aceasta scade. Și atunci trebuie, la un capăt, să împingem la nivel de politică pentru ca compania națională de radiodifuziune să facă ceea ce a fost creată. Așadar, pentru a oferi publicului, nu doar ceea ce își dorește publicul, ci pentru a le oferi de ales și pentru a le oferi diversitate sau pentru a-i expune la o diversitate de estetică. Asta este diferența dintre televiziunea publică și cea privată, nu? Acesta este un lucru, celălalt lucru este să continui în imaginarea, proiectarea și implementarea proiectelor. Căci, pentru ca această muzică să fie ascultată, am participat recent la un mare proiect în care televiziunea națională slovenă, cercetarea de zonă despre muzică contemporană pentru copii de la trei până la nouă luni, nou-născuți și au dezvoltat și, de asemenea, comandat să Operă de muzică nouă compozitorilor locali pentru a fi cântate în săli în care eu chiar nu seamănă cu Filarmonica din New York sau Filarmonica Dubai, unde au invitat părinții cu copiii lor foarte mici să asculte asta. muzica și, de asemenea, pentru a avea o discuție despre muzică. Și încă o dată, cred că revin la cuvântul mediere, cred că acest lucru este foarte important pentru a avansa în acest sens. Sunt destul de optimist. Așadar, cred că, pe termen lung, cred că putem vedea deja și la nivel european, dezvoltarea publicului la nivel european ca fiind unul dintre pilonii de bază ai granturilor pentru proiecte. Deci, acesta a creat și dezvoltat și acest proces pentru care noi am făcut rostrum plus, dar mulți alții au făcut orice fel de experimentare cu strategiile de dezvoltare a audienței. Deci sunt destul de optimist. Și, desigur, obiectivul cheie este să nu aducem 10.000 sau mai mult de 10.000 de oameni să asculte un concert de muzică contemporană, așa cum a fost pentru Pink Floyd sau așa cum se poate întâmpla pentru reclamele radio de astăzi, acest lucru nu este posibil. Și nici măcar acesta nu este obiectivul, obiectivul este să ofere mai diversificată. Pentru că știm și ar trebui să continuăm să spunem și să continuăm să predăm că diversitatea, este egală cu bogăția. Deci, cu cât oferta culturală este mai diversificată, cu atât mai bună este societatea la sfârșit.
Î: Bine, poate aveți un mesaj pentru artiștii mai tineri, poate pentru public.
A: Deci, pentru un artist tânăr ar fi să ieșiți cu adevărat, chiar dacă este o frază pe care o folosim des pentru a ieși din zona ta de confort, dar într-adevăr, verifică, studiază și construiește o rețea, acest lucru este esențial în orice fel de job. Rețeaua profesională este cheia succesului la nivelul audienței, aș spune să fii curios și chiar dacă acest lucru poate suna din nou ca un stereotip. Dar mai ales pentru proaspeții părinți, aș spune, învățați copiii să fie curioși și să-i expuneți la cât mai multe produse culturale diverse posibile, apoi ei vor decide, dar aici este locul unde poți face diferența între cineva care crește doar ascultând death metal. A fost cineva care a ascultat death metal, apoi Eric Satie, RadioHeads, muzică trap, Rihanna sau orice altceva.